Avanpremiera – 30 iunie

Print

Grafica afis: Irina Maria Ganescu

 

Am primit azi un telefon pentru o rezervare la avanpremiera din 30 iunie. Persoana care m-a sunat a văzut Mes la repetiţia generală din 14 iunie.  Voia neapărat să-l mai vadă încă o dată… cel puţin încă o dată. Este unul din spectatorii fideli Teatrului Spiritual, unul din acei spectatori care pleacă cu convingerea că deşi au înţeles mult, mult mai mult a rămas de înţeles. De-abia aşteaptă să mai poată veni o dată. Aşa s-a întâmplat de la primul spectacol pe care l-a văzut (Eternul Spectator) şi până la Mes. S-a întâlnit cu producţiile Teatrului Spiritual la recomandarea unei prietene şi de-atunci nu ratează nicio premieră.

Mi-a spus că dacă până acum,  spectacol după spectacol  (şi n-a ratat niciunul) se ordonau ierarhic în lista preferinţelor sale, acum este sigur că Mes este cel mai bun! L-am întrebat precum copiii: sunteţi sigur?…  “Da! L-aş lua cu mine acasă! Iar domnul Robert Radoveneanu m-a impresionat în mod deosebit. Pe domnul Pascu îl ştiam, mă aşteptam să fie bun. Dar pe ceilalţi actori nu-i ştiam… cu excepţia lui Alice Nicolae, pe care o ştiam din 4×4 personaje. Dar şi domnişoara care a jucat în rolul Miresei, Mădălina Ignat, şi cealaltă, Alexandra Stroe, şi tânărul care a jucat în rolul Soţului, Ştefan Fieraru, toţi au fost… foarte buni. Nu ştiu cum îi adunaţi şi cum îi potriviţi, dar actorii pe care i-am văzut în spectacolele Teatrului Spiritual, m-au impresionat altfel… nu ştiu cum să explic. Poate că e vorba şi de text. Dar şi cum îi adunaţi la un loc în textele astea.  E altceva.“

I-am mulţumit…  cum să nu-i mulţumesc acestui spectator? Aş fi vrut să-i spun ceea ce am mai scris prin alte articole: toate lucrurile se aşează de la sine, se manifestă de la sine, aşa cum e potrivit să se manifeste atunci când iubirea nu este umbrită de minte sau de orgoliu. Singura condiţie este să nu ne agăţăm de nimic, de nicio dorinţă, de nicio persoană. Textul  se scrie pe sine şi el îşi cere actorii.Textul îşi alege actorul în funcţie de natura şi sensul existenţei sale. Dacă s-a născut din iubire, are un sens, are o viaţă. Ne întâlnim unii cu alţii pentru un sens neştiut. Ne petrecem întâmplările atâta vreme cât ele “fac sens”, cât au un rost. Vorba lui Mes: “Câte rosturi, atâtea zile.”

Mulţumim, domnule spectator! Mulţumim, doamnă spectatoare!

Şi mulţumim încă o dată tuturor celor care, prin donaţiile lor sau prin participarea la spectacolele noastre fac posibilă continuarea existenţei Teatrului Spiritual! Atâta  vreme cât are un rost! 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s