Istoricul Teatrului Spiritual în primăvara lui 2016

      Teatrul Spiritual – un teatru pentru suflet

  

Teatrul Spiritual s-a născut ca proiect al Editurii Cartea Daath în noiembrie 2014, un proiect realizat de Daniela Marin, concretizat în primul spectacol produs sub egida Editurii Cartea Daath, şi anume, Eternul Spectator. Ulterior, Teatrul Spiritual a devenit un teatru independent, având ca personalitate juridică Asociaţia Teatrul Spiritual. Deocamdată fără un spaţiu al său, jucându-şi spectacolele în săli închiriate sau acolo unde este invitat, Teatrul Spiritual îşi doreşte să se dezvolte prin producţiile sale şi speră să dobândească şi o “casă” a sa. Danielei Marin i s-au alăturat ca fondatori ai Teatrului Spiritual: Ioan Gyuri Pascu, Daria Gănescu şi Bogdan Andrei Roşu.

S-a definit pe sine aproape pleonastic tocmai pentru a-şi evidenţia particularităţile şi sensul existenţei sale în peisajul teatrului românesc. Întoarcerea la originea teatrului, la sensul său vindecător, înălţător pentru spiritul uman, este firească într-o contemporaneitate din ce în ce mai bolnavă, ultra materială şi tehnologică în care emoţiile umane tind să fie reduse prin exacerbare. Teatrul Spiritual se propune nu doar ca oglindă a realităţii înconjurătoare, ci şi ca un creuzet în care, prin intermediul textului dramatic se întâlnesc şi se îmbină atât spectatorii, cât şi actorii.  În scena transformatoare şi revelatoare de adevăr, textele propuse de Teatrul Spiritual reflectă viaţa omului în secolul XXI, îndreptându-se cu precădere asupra caracterului universal al spiritului uman, nedorindu-şi să se limiteze contextual, social sau istoric, deşi îşi propune să pună în scenă texte scrise de autori români contemporani.

Primul său spectacol, Eternul Spectator, s-a întâmplat în 17 decembrie 2014. A surprins prin capacitatea de a declanşa reacţii profunde în mintea spectatorilor, dar şi prin densitatea informaţiilor oferite într-un spectacol ce nu depăşeşte o oră.  A surprins prin construcţia picturală a unor tablouri din care “se aud” emoţiile, gândurile şi preocupările oamenilor prezentului. Iată câteva din declaraţiile spectatorilor:

“Această piesă de teatru ar trebui promovată mai mult. Sunt un necunoscător de teatru, un începător, însă această piesă de teatru m-a impresionat profund, m-a trezit la realitate, ba mai mult, m-a motivat şi încurajat să privesc altfel viaţa pe care o am, să o preţuiesc mai mult… nu are rost să continui… Această piesă trebuie văzută!!!” C.P.

“În cele din urmă m-am adunat şi am început să scriu despre Eternul Spectator. A fost Mirific, a fost Altfel, oare am fost EU -eternul spectator? O nu, nu, nu! Cred că am fost cu toţii, şi mici şi mari. Am văzut o sală încântată şi, în sfârşit, a apărut şi zâmbetul pe buze. Îl aşteptam de mult. Păcat că se întâmplă doar la teatru. Cu adevărat a fost o piesă care te provoacă să te transpui în fiecare dintre personaje. Simbolul culorilor într-un decor atât de simplu, apropiat publicului, parcă îţi spune cum ar trebui să fii sau mai degrabă unde ar trebui să ajungem. Da, o piesă minunată care te îndeamnă la meditaţie şi care musai trebuie văzută.”– F.A.

“Aseară n-am văzut un spectacol. Am asistat la o descărcare de energie, la un schimb de iubire şi lumină care ne-a marcat şi ne-a încărcat pe toţi, spectatori şi “spectatori”. E mult prea puţin să vă spun vouă, tuturor, MULTUMESC! Suntem marcaţi pe viaţă de ceea ce ne-aţi oferit aseară. Acest cadou pe care l-am primit din inimile voastre jalonează calea fiecăruia dintre noi. Vă iubesc şi vă mulţumesc.” – O.B.

“M-am simţit ca un fulg aseară după piesă! Recunosc că nu prea îmi mai găseam cuvintele… aşa de profund am fost atinsă! Îmi doresc tare mult să mai puneţi piesa în scenă. Vreau să le arătaţi oamenilor ce am văzut şi eu aseară, că se poate, este mai clar ca nicicând, nu este greu să ne trezim odată din amnezia asta fatidică! Putem trăi în pace şi armonie! Se poate Domnule, uite aici!!!”

“Felicitări! Un spectacol excepţional! Ceea ce ştii prinde contur, în lumina înţelelegerii, într-o aducere aminte să fim buni…”Noi suntem chiar noi. Toţi!”…”  N.P.

“Un regal pentru suflet şi multe răspunsuri” – B.O.

“Un spectacol transformator! Neapărat de văzut!” – E.P.

Foarte bine apreciat mai ales de tineri, Eternul Spectator se joacă şi în prezenta stagiune, avându-i ca interpreţi pe Daria Gănescu, Ioana Ancea, Alice Nicolae, Daniela Marin, Andrei Roşu, Iulian Burciu şi Ioan Gyuri Pascu.

Scenariul şi regia acestui spectacol aparţin Danielei Marin. Scenariul este realizat după cartea “NOI în secolul XXI-volumul 2[1], de Daria Gănescu şi Daniela Marin.

Cea de-a doua producţie a Teatrului Spiritual a avut premiera în 19 octombrie 2015. 4×4 personaje este o piesă care se bucură de succes nu doar pentru că pare o comedie, ci pentru că transmite mesajul spiritual într-o manieră mult mai accesibilă, dacă ar fi să ne raportăm la prima producţie a Teatrului Spiritual. Opiniile spectatorilor scot în evidenţă cauza succesului acestei piese: “ Demult nu am mai râs atât de mult la teatru, pe un text plin de miez şi adevăruri profunde, dar foarte spumos în acelaşi timp! Bravo!” – L.C.

Motto-ul acestei piese cuprinde mult din mesajul său:  “Între comedia şi tristeţea lumii ne jucăm de-a viaţa ori de-a teatrul. Sau trăim teatrul odată cu viaţa!” Viaţa omului poate fi înţeleasă ca o scenă de teatru, la fel cum teatrul este viaţă. Şi, aşa cum spune personajul Alex (Actorul) în Tabloul 3 al piesei: “Teatrul e sacru. Viaţa e sacră. Teatrul e viaţă!”, această întoarcere la sacru şi la sacralitatea iubirii este fundamentul ideatic al Teatrului Spiritual.

Dacă Eternul Spectator s-a jucat până acum doar în Bucureşti, la Teatrul de Artă, din octombrie 2015 şi până în martie 2016, 4×4 personaje a circulat şi prin ţară, fiind extrem de bine primit la Braşov, la Centrul Cultural Reduta şi la Râmnicu Vâlcea, la Teatrul “Anton Pann”. A fost invitat să participe la Festivalul 25 DE ORE DE TEATRU NON-STOP de la Sibiu, fiind programat chiar în deschiderea festivalului: 16 aprilie, ora 19:00, la Teatrul Naţional “Radu Stanca”. De asemenea a fost invitat de Asociaţia Rocade chiar şi în Canada, având reprezentaţii pentru comunitatea românească din Montreal (11 martie 2016) şi Toronto (13 martie 2016),  reprezentaţii care s-au bucurat de aprecierea a peste 800 de spectatori.

Cronica evenimentului din Toronto, semnată de Magdalena Manea, surprinde efecte-sensuri ale Teatrului Spiritual:

“Au fost imaginare mâini sus, ca la școală, iar poveștile publicului, murmurate în gânduri mari și grele, dintr-acelea de esență, care cutremurau scaunul de sub mine prin intensitatea lor, au crescut ca-ntr-un cor, în canon cu replicile de pe scenă. Momente de mare încărcătură emoțională, momente de pace și tumult, multe momente de răspunsuri.

Mulți dintre noi am plecat acasă cu răspunsuri, după această experiență. Eu nu știu dacă scenariile au fost scrise pentru diasporă dar cu siguranță lovesc la țintă diaspora, lămurind-o, ajutând-o să se explice pe ea însăși.”

http://foaiededrumlung.com/aceasta-este-reteta-de-act-artistic-pentru-romanii-din-canada/

Între râs şi plâns, spectatorului i se oferă şi timpul reflectării, ba chiar un timp al schimbării. Prezentul secolului XXI în România ne scoate în evidenţă o serioasă discrepanţă între mentalitatea părinţilor şi cea a copiilor născuţi la începutul acestui secol. Şi această problemă este surprinsă în primul tablou al piesei. Dincolo de timp, însă, temele abordate sunt universale.

După reprezentaţia din Montreal, Roxana Vornicu a consemnat pentru revista Mala Hierba: “Eu aş fi aplaudat ore pentru că un “medicament” mai bun pentru suflet decît această piesă de teatru n-aş fi putut experimenta zilele acestea.”

http://www.mala-hierba.com/piesa-4×4-personaje-la-montreal/

La fel cum necesitatea schimbării perspectivelor personale se dovedeşte fiecărui personaj, şi spectatorul se simte angajat cel puţin într-o întrebare astfel născută sau îşi găseşte un răspuns urmărind această desfăşurare a vieţii pe scenă. “Merită şi trebuie văzută”! spun mulţi dintre cei care au văzut această piesă.

Alternarea cadrului de joc de la un cabinet de psihologie la chiar scena unui teatru conferă o subliniere a ceea ce s-ar putea interpreta ca motto al piesei: “ Între comedia şi tristeţea lumii ne jucăm de-a viaţa ori de-a teatrul. Sau trăim teatrul odată cu viaţa.” Într-adevăr, spectatorul este atras şi astfel devine partener în acest joc în care se recunoaşte cu uşurinţă graţie textului ce poartă semnătura Danielei Marin, autoarea acestui spectacol.

Muzica ce însoţeşte spectacolul este semnată de Ioan Gyuri Pascu. Fie că este instrumentală, fie că aduce prin textele sale explicaţii suplimentare, muzica lui Ioan Gyuri Pascu este clar un al cincilea personaj.

Pictura decorului a fost realizată de Irina Maria Gănescu şi Bogdan Bănescu. Panourile pictate nu sugerează doar pereţii unui cabinet psihologic, ci transmit şi ele un mesaj care se întăreşte, evident, textul piesei.

Actorii Ioana Ancea, Alice Nicolae, Andrei Roşu şi Ioan Gyuri Pascu interpretează fiecare dintre ei câte patru roluri diferite în cele patru tablouri ale piesei. Rolurile, arhetipale din punct de vedere spiritual şi psihologic, ne oferă ocazia să ne întâlnim cu regizorul, asistentul de regie, psihologul, actorul, tatăl, tehnicianul, atât în expresia masculină, cât şi în cea feminină: regizoarea, asistenta de regie, psiholoaga, actriţa, mama, studenta. Fiecare tablou propune perspectiva sa, tema fundamentală fiind iubirea, acesteia adăugându-i-se recuperarea integrităţii umane. Spaţiul sau contextul în care se desfăşoară situaţiile alternează trecând de la cabinetul de psihologie sau de consiliere psihologică la scena de teatru. Fiecare context prezintă, însă, perspective diferite, astfel că personajele, chiar dacă poartă acelaşi nume (cum ar fi “Regizorul”), reliefează caractere total diferite. De altfel, acesta este liantul care leagă cele patru tablouri ale piesei: personajul generic. Un personaj generic al vieţii, omul, este surprins printr-o dezvăluire a nevoii sale de iubire, de adevăr, de recunoaştere sau de succes, prin nevoia de înţelegere a sensului existenţei sale şi a rostului său.

Foarte ofertant pentru actori, spectacolul propune drama în expresie comică, facilitând astfel deschiderea şi disponibilitatea spectatorului de a-şi recunoaşte problemele, de a se identifica cu personajele, de a se recunoaşte în situaţiile propuse, ba chiar de a descoperi soluţii pentru sine. Opiniile spectatorilor remarcă gama largă de emoţii trăite în cele 100 de minute ale spectacolului, deopotrivă cu profunzimea textului interpretat cu fineţe şi măiestrie de cei patru actori.

 

Proiectele Teatrului Spiritual în anul 2016 s-au înmulţit. “Repetiţie în Casa Inimii”, un spectacol jucat în 25 februarie, dedicat lui Ioan Gyuri Pascu, a fost construit pe baza cărţilor şi a cântecelor sale care au fost interpretate nu doar de autor, ci şi de mai tinerii colegi ai săi: Ioana Ancea, Alice Nicolae, Iulian Burciu.

Un personaj inedit a fost “Grigore”, păpuşa căreia actriţa Daria Gănescu i-a oferit ocazia de a fi iubită şi apreciată pentru înţelepciunea, dar şi pentru candoarea sa. Actor-păpuşar, Daria Gănescu a rezonat profund cu proiectul Teatrul Spiritual încă de la început, reamintind acum “motivul” iniţial al întâlnirii sale cu Teatrul Spiritual: cartea “NOI în secolul XXI – volumul 2” a cărei co-autoare este, carte a cărei lansare oficială a dat naştere spectacolului Eternul Spectator.

Andrei Roşu a rostit câteva dintre poeziile lui Gyuri Pascu, cuprinse în volumul “Purtătorul de cuvinte” şi a realizat două videoclipuri pentru două dintre cântecele personaje ale spectacolului “Repetiţie în Casa Inimii” : Real Love Blues şi Caută inima.

https://www.youtube.com/watch?v=0pdsRqS_-jA&nohtml5=False

https://www.youtube.com/watch?v=qHwmi9RtKWQ&nohtml5=False

De altfel, tot Andrei Roşu a realizat şi trailerul spectacolului 4×4 personaje.

https://www.youtube.com/watch?v=MyJA4d5tDZc&nohtml5=False

Următorul proiect al Teatrului Spiritual se numeşte Mes. Răul şi binele se pot opune atâta vreme cât iubirea este negată, uitată sau netrăită. Iar iubirea este adevăratul dumnezeu, esenţă a existenţei oricărei conştiinţe, indiferent şi dincolo de orice paradigmă. Dacă în Eternul Spectator textul ne spune că pendulăm între zidul binelui şi cel al răului, iar în 4×4 personaje că “Echilibrul între bine şi rău, între fericire şi nefericire, între bucurie şi tristeţe trebuie menţinut în permanenţă.”, iată că  în textul piesei Mes accentul este pus pe vindecarea sau transformarea răului şi a urâtului lumii prin iubire. Un alt palier dramatic (din toate punctele de vedere dramatic) accesează Mes. Co-autori, Daniela Marin şi Andrei Roşu îndrăznesc să prezinte un “urât” aflat la baza răului lumii, prezent în ţesătura conştiinţei colective, ceea ce îi asigură nefericita perpetuare în oricare dintre timpurile omului.

Un alt proiect cuprins în lista anului 2016 este piesa “Specii diferite”. Dar despre acest proiect vom consemna în toamnă.

Acesta ar fi istoricul Teatrului Spiritual din decembrie 2014 şi până în martie 2016.

 

 

[1] Ed.Cartea Daath, 2014

 

Advertisements

3 thoughts on “Istoricul Teatrului Spiritual în primăvara lui 2016

  1. Pingback: Istoricul Teatrului Spiritual în primăvara lui 2016 | blogul lui gyuri

  2. Pingback: 2% pentru Teatrul Spiritual până în 25 mai | Teatrul Spiritual

  3. Pingback: 2% pentru Teatrul Spiritual | daniela maria marin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s